Oana Botolan: Dacă nu vrei să-i pierzi, lasă-i sa decidă!

Suntem într-o nouă etapă a muncii, cea în care tot mai multe companii se pregătesc să-și redeschidă larg porțile și să-și recheme oamenii la birou.

Din punctul dvs de vedere, e imperios necesar să ne întoarcem la birou? Dacă da, de ce și cum ar trebui să arate întoarcerea la birou?/Dacă nu, de ce?

Din punctul meu de vedere conteaza cel mai mult nevoia oamenilor cu care lucram. Evident ca am luxul de a accepta acest mod de lucru, indiferent de preferintele mele personale sau de argumentele pe care le am legate de legatura directa dintre engagement, comunicare, motivare si comunicarea fizica. In cadrul echipei mele am acordat si acord flexibilitate totala, ceea ce desigur ca presupune si plusuri dar si multe minusuri. Colegii care nu pot sau nu doresc sa lucreze de la birou si prefera lucrul de acasa, au toata libertatea sa faca acest lucru. Cine vrea si poate sa vina la birou, ma gaseste aici cu prajituri si cu bancuri.

Lasand gluma la o parte, cred ca este nevoie de multa interactiune fata in fata in echipe, dar cred si mai tare in respectarea nevoilor fiecarui individ. Interesant acum este faptul ca si daca unii manageri sau angajatori doresc intoarcerea la birou 100%, acest lucru este foarte dificil de realizat fara pierderi. Nici una dintre variante nu va putea sa multumeasca pe toata lumea, in conditiile in care oamenii s-au obisnuit si si-au creat o rutina in ultimii ani. In consecinta, cred ca pasii urmatori castigatori sunt cei care lasa libertatea alegerii fiecarui angajat (evident ca in cazul posturilor in care este posibil) si creeaza momente si dorinta de a veni la birou.

Inca o data, aceasta flexibilitate despre care vorbesc trebuie sa fie posibila in contextul activitatilor respective, si nu se poate aplica in absolut toate companiile si pentru toate posturile.

Asa ca ma voi alatura opiniei generale si globale legata de intoarcerea la birou si voi afirma ca sustin abordarea hibrid, pe cat posibil cat mai mult in functie de preferintele fiecarui angajat.

Pe lângă planurile de business, mulți lideri pun această ”reunire a echipelor” pe seama unei  nevoi stringente, aceea de iniția noi recurtări, dar și de a accelera atragerea de noi talente.

Așadar, în această nouă etapă a muncii, care sunt cele mai evidente schimbări de pe piața talentelor?

Nevoia majora de recrutare in anumite industrii, cat si necesitatea de a retine oamenii care primesc multiple oferte de angajare din alte companii, au dus desigur la cresterea accelerata a salariilor respective. Acest fenomen era deja inceput inainte de pandemie, iar in timpul pandemiei – dupa inghetarea initiala foarte scurta – s-a acutizat. Pretentiile financiare crescute ale candidatilor sunt o consecinta directa a nesigurantei datorate pandemiei, cat si a cererii si ofertei din recrutare. As mai adauga si inflatia in aceasta ecuatie iar acum razboiul de langa noi. Toate aceste motive de nesiguranta duc la cresterea importantei salariului in decizia de a schimba locul de munca. Asa ca in aparenta discutiile par mult mai tranzactionale iar pretentiile mult exagerate – dar explicatia exista: este nevoia de siguranta, iar siguranta se masoara in nivelul salariului.

O alta schimbare ar fi cea legata de flexibilitatea despre care vorbeam mai sus – candidatii intreaba de la inceput daca este acceptat lucrul la distanta si unii nici nu doresc sa ia in calcul variante cu prezenta fizica la birou.

Ce presiune suplimentară pune pe recrutori întoarcerea la birou?Este flexibilitatea/posibilitatea de a lucra remote un criteriu important (și real) de sortare a ofertelor în decizia de a angaja un candidat/de a accepta un job? Există diferențe de abordare a întoarcerii la birou/a accepătrii unui job în funcție de gen sau vârstă? Dar între industrii?

Din pacate sunt mai greu de gasit candidati care sa doreasca munca de la birou, dar si sa restranga cautarea la orasul unde se afla biroul… deci sigur ca este o presiune in conditiile in care se restrange pipelineul de candidati iar acesta era restrans oricum datorita cererii foarte mari de recrutare.

Orice restrangere a flexibilitatii ofertei de angajare se manifesta direct in asteptarile salariale, care trebuie sa compenseze si acest lucru, in cazul fericit in care candidatii sunt dispusi sa lucreze hibrid sau de la birou. Sa nu uitam nici faptul ca multi candidati s-au mutat in alte orase sau si-au facut un program anume.

Pandemia a acționat și ca un catalizator în așteptările oamenilor de la locul de muncă. Impunerea prezenței la birou ar fi un motiv real de demisie?

Impunerile de orice fel, mai ales legate de prezenta la birou sau de un program fix, vor duce in mod cert la acceptarea invitatiilor la un interviu…acele invitatii care zaceau in inbox sau in linkedin pana acum.

In aceasta perioada de incertitudine majora, nu ma astept la demisii spontane in numar crescut, mai ales la noi in tara. Daca puneam aceasta intrebare in toamna sau in iarna, atunci raspunsul ar fi fost altul.

Ar putea condiționa angajații întoarcerea/lucrul la birou de un pachet de beneficii? Dar angajatorii, ar putea stimula în același mod întoarcerea? În topul beneficiilor (acordate de angajator sau dorite de angajați) ce loc ocupă acum salariul?

Chiar si in 2019 pe primul lor in luare unei decizii de acceptare a unui nou job sau de ramanere la jobul actual era ocupat de salariul de baza. In conditiile actuale – de incertitudine datorata razboiului, incertitudine privind evolutia economica si inflatie crescuta – salariul de baza desigur ca ramane pe primul lor in luarea unei decizii, la distanta si mai mare de bonusurile anuale sau pe termen lung sau beneficii.

Beneficiile au avut o evolutie foarte interesanta in ultimii ani, respectiv unele au devenit indispensabile iar altele au cazut in derizoriu. Inventivitatea angajatorilor este testata la maxim, in conditiile in care nevoile oamenilor s-au schimbat in pandemie si acum sunt ori diferite ori accentuate de ridicarea restrictiilor dar in conditii de incertitudine majora. Si in ceea ce priveste beneficiile tot flexibilitatea ramane esentiala, asa cum deja suntem obisnuiti de ani buni.

În concluzie, ce strategii crezi că ar funcționa cel mai singur pentru a convinge angajații să lase confortul casei, să se alinieze din nou în trafic și să fie fizic la serviciu cât mai multe zile dintr-o săptămână?

Strategiile de a convinge colegii sa se reintoarca la birou sunt diferite in functie de specificul echipelor, in functie de tipul joburilor, de varsta / pregatirea / statutul familial etc al oamenilor. Nu cred ca exista o unica solutie magica, astfel incat putem vorbi despre orice varianta care ar face colegii sa isi aminteasca cat de placut sau util era sa lucreze impreuna in acelasi birou, si sa decida ei ca merita sa faca efortul acesta, de la campionat de bere sau clatite proaspete pana la cluburi de lectura – evident, fiecare companie isi va alege ce se potriveste cat mai bine cu spiritul ei.

 

Citiți mai multe în Ediția cu nr. 277 a Revistei CARIERE

revistacariere.ro

2022-06-07T07:21:10+00:00aprilie 21st, 2022|Tendințe ale pieței HR|